Breaktime.

Tocmai am terminat orele la MSU si am pornit spre str. Crystalis unde se afla o cafenea draguta, anime-themed. Atmosfera era placuta si relaxanta dupa ore. Am intrat pe usa de sticla care a lovit usor un clopotel. O chelnerita imbracata in GUMI mi-a arat o masa libera langa geam. M-am asezat lejer pe un scaun si am inceput sa frunzaresc obosita un meniu. Silverheart s-a strecurat afara din bratara mea magica si s-a asezat pe scaunul de langa mine smulgandu-mi meniul din maini, plina de energie. Am lasat-o pe ea sa aleaga prima. Imi era prea lene sa i-l iau din mana blondinei mele companioane.

Eram prea plictisita de orele de la MSU in ziua aceea si vroiam niste relaxare.Asa ca mi-am miscat piciorusele cu gratie si viteza spre cafeneaua Nekomimi,nou deschisa pe strada Crystalis.Cand am ajuns si am intrat,un chelner care arata...interesant m-a intrebat cu un accent fals-japonez unde as vrea sa stau.Zarind-o pe Alessa i-am zis ca voi sta cu domnisoara cu parul rozaliu.
-Hey,Alessa!am strigat catre ea,cu meniul adus de chelner in mana.

Am ridicat privirea spre Len care venea alergand spre masa mea.
-Heya! am spus eu mutandu-ma mai aproape de Silverheart ca sa aiba si ea loc.

-Ce faci pe-aici?N-ar trebui sa fii la cursuri?am intrebat,ranjind larg.
Tehnic,eu eram aia care trebuia sa fie la cursuri,da mai conta?Deloc.

-Tu esti aia care ar trebui sa fie la cursuri. am spus ridicand o spranceana.
-VREAU ASTA! spuse Silverheart cu un aer hyper aratandu-mi in meniu un anume ceva.
-Tu mereu iti iei numai dulciuri. am spus razand incet cu mana la gura.

Felix:
Linistea cafenelei in care veneam deseori pentru wi-fi-ul gratuit este distrusa atat de brusc ca manifest un inceput de atac de panica. Incep sa respir greoi si ma rog ca Nai sa revina de la toaleta mai cu viteza. Cad de pe scaun, pe podea, ducandu-mi mana in dreptul inimii, disperat. Respiram sacadant, inima imi batea nebuneste si eu simteam ca mor.

Am auzit un scransnit de scaun si m-am uitat in acea directie. Aparent un client cazuse jos. Ii era rau. M-am ridicat usor si m-am dus spre el asezandu-ma in genunchi langa el.
-Esti in regula?

Incerc sa ma calmez, dar nu reusesc. Probabil pulsul trecuse de 150. Xanahx...in geantah. Reusesc sa-i spun rozaliei, chiar daca o vedeam putin prin ceata. Uram acele atacuri idioate. faceam tratamente si degeaba. Mandria imi era mereu ranita cand Nai nu era langa sa ma ajute si cadeam pe jos. Eu. Eu cadeam si ma faceam de ras. Speram doar sa mai am cateva pilule in cutie si ca fata le va gasi inainte sa mor pe acolo.

Am prins sa caut in geanta tipului pana am dat de o cutie cu pastile. Astea trebuie sa fie... Am rugat-o pe Lacia, care era in tura, sa aduca repede niste apa. S-a intors destul de repede si i-am dat sa ia pastila.

O iau fortand un zambet pe buze. Iau pastila si o inghit direct, refuzand orice picatura de apa. Astept cateva secunde, sa isi faca efectul. Cand pulsul incepe sa se calmeze si camera nu se mai invarte, reusesc sa ma ridic. In acelasi timp, il vad pe Nai alergand spre mine. Ma intreba daca eram ok. Era ingrijorat. Il asigur ca eram ok. Multumesc, domnisoara.

-Sigur esti in regula? am adaugat privindu-l putin nesigura de parca ma asteptam sa inceapa din nou.

Felix:
Ii zambesc. Multumesc pentru amabilitatem domnisoara, dar sunt bine. O sa-mi revin. Nai inca imi strangea umarul, putin critic, putin ingrijorat. Imi cer scuze ca v-am deranjat.

-Nu nu. E in regula. spuse rozalia ridicandu-se in picioare. Sper sa nu mai patiti nimic. am spus intorcandu-ma la masa mea aruncand o ultima privire de siguranta.

Ajung si eu la cafeneaua Nekomimi Cafe. Desi aveam 3 centimetri, aveam putere de a ma micsora, dar nu aveam putere sa ma maresc mai mult de 3 cm. Iar acum aveam chef de distractie asa ca ma micsorez la 1,5 milimetri. In tim ce zburam, observ ca o chelneita tocmai veni langa usa, servnd comanda cuiva de la masa de langa usa, asa ca intru in urechea ei (urechea ei umana, nu cea de pisicabparte din costum) fara a fi observata. Stiam ca urma sa intre inapoi curand sa mearga in bucatarie si sa duca urmatoarea comanda altcuiva. O data ce chelnerita se duse sa serveasca pe o clienta, adica pe Alissa, eu intru in urechea respectivei cliente, la fel fara a fi observata. Pentru mine urechea era ca o pestera. Fac o mica excursie pana langa timpan, asezandu-ma acolo. Deodata vad ca lumina disparu, urechile fiind astupate cu ceva. Stiam deja ce sunt. Castile unui MP4. In curand porni muzica, iar eu stateam culcata, langa timpanul fetei in timp ce ea manca si asculta muzica.