Cunoaste orasul...

Intretimp Alex curata si tava pe care fusese prajitura gigant a zilei, ramasesera cateva portii.
Hm, probabil au venit mai putini clienti de cand a inceput sa ploua.
Alex lua o forma de carton pentru livrari si impacheta in ea portiile ramase pana se intoarse Len. Arunca prosopul pentru maini la locul lui.
-Ma duc sa ma schimb. Mergem imediat.

-Mda,fugi.am raspuns monotona.
Mi-am sters mainile de sort si m-am trantit pe un scaun.Drace fusese o zi nasoala,chiar daca nu facusem prea multe.Am gemut,arcuindu-mi spatele.Ma durea ca naiba.

-Aaammm. Va pot ajuta cu ceva? Intreb in timp ce-mi pun ghiozdanul in spate imediat ce scot umbrela.

Alex intra in vestiar, arunca obosit sortul de chelner pe care i-l imprumutase Lacia in fundul dulapului. Lasa ca-l rezolv maine. Isi schimba camasa alba pe un tricou negru simplu si aseza uniforma pe umeras pe bara dulapului. In final isi puse esarfa alba la gat si jacheta. Lua cheile de la cafenea de pe masuta din vestiar unde le lasase Lacia si apoi lua punga cu prajiturile impachetate si umbrela din suport. Incuie usa din spate.
Ok, mai e doar aia din fata cand iesim. Iesi in sala de mese.
-Am inchis in spate, mai e ceva? am intrebat-o eu pe Len.

Am sarit de pe scaun,urmandu-l pe Alex.
-Nu.am zambit,privind cum incepuse ploaia.Hai,Andrè.

Ies afara si deschid umbrela, nu foarte mare, dar atat cat sa incapa 2 persoane... Apa cade pe umbreala si apoi pe jos, facand un zgomot repetitiv, un zgomot cu care ma obisnuisem in ultima vreme avnand in vedere faptul ca a plouat aproape toata saptamana.
-Mergem?

M-am indesat sub umbrela lui Andrey,care,surpriza,era mai inalt cu putin ca mine.Ramasesem asa scunda in ultima vreme...
-Ne vedem maine,Alex.am zambit,facandu-i din mana.Ah,si mersi Andrey.

-N-ai pentru ce. Spun observand deabia acum ca fata este mai scunda ca mine, tot timpul crezand ca este mai inalta...

-Nu te mai uita la mine de parca as fi o pitica.spun,imbufnandu-ma.Urasc asta.

-Ce? Nuuu. Nu cred asta... Credeam doar ca erai mai inalta decat mine... Spun incercand sa ma apar.

L-am privit sarcastica.
-Sigur ca da.Cu tocurile Laciei oricine e mai inalt.am oftat.Ma rog,mai putin eu.Dar nu-mi pasa.Nu-mi place sa fiu foarte inalta.

-Te-am suparat? Intreb, punand toata sinceritatea din lume in acea intrebare.

-Deloc,kiddo.zambesc catre el-imi venea sa-i ciufulesc parul.Doar ca ai atins un punct mai slab.spun,dandu-mi voie sa-i ciufulesc parul blond si tepos,care totusi era asa de moale...

-A, atunci presupun ca e bine. Spun si zambesc.
-A, am uitat sa te intreb... Cati ani ai?

-Douazeci.spun zambind catre el.
Imi meritam varsta.Eram deja in al patrulea an de la MSU si muncisem pe branci de cand ajunsesem acolo.Acum trecusem intr-al cincilea si eram mandra de mine.
-Tu cati ai?

-Paispe... Peste doua luni si putin fac cinspe. Sunt boboc... Adica voi fi... Spun in timp ce ploaia se porneste mai tare si incepe sa cada dintr-o parte, udandu-ma putin.

-Oh,cat de dragut.spun sincera.O sa fie amuzant,sa stii.Sa dai pe la cursurile lui Armand,de knightmare frames.zambesc.

-Sunt dragut? In ce sens... Intreb sperand ca nu ma crede un copil.

Am tresarit.Nu ma asteptam la asta.
-Pai...da.dau din umeri.De aratat bine,arati bine,galant esti.Da,esti dragut.Dar eu ma refeream intr-un mod sarcastic la faptul ca e dragut tare sa fii boboc.

-Aham... Credeam ca ma crezi un copil... Spun, iar apoi observ un caine care mai are putin si este lovit de o masina.
Ii las umbrela fetei si o zbughesc in directia cainelui care impietrise de frica, sar, il prind si trec prin fata masinii, rostogolindu-ma, fiind la un cm ca masina sa ma loveasca din plin.


ooc: sunt masini,nu? daca nu, modific.

Mama,ce tip curajos,doar pentru un catel.Am zambit,indreptandu-ma spre locul in care se oprise Andrey cu tot cu catel.Am pus umbrela deasupra lor,lasandu-ma pe vine,ignorand fusta.
-Hei,caine.spun zambind.Semeni cu lupul lui Sirius.Te-ai pierdut?

-Phiu, asta a fost aproape. Spun.
-Al cui esti, micutule? Intreb eu cainele, incercand din rasputeri sa nu ma uit in directia fetei.

-Ham.Ham-ham.latra catelusul.
L-am ridicat la nivelul ochilor mei,lasand un genunchi pe asfalt,sa-mi tin echilibrul si sa nu ma ploua.Era al naibii de dragalas,cu burtica si o parte din labe albe si de rest negru.Si avea la gat o zgarda rosie,pe care era incastrat numele "Nobody".
-Nimeni?intreb sarcastica,intorcand medalionul pe toate partile.E imposibil sa-l cheme Nimeni.spun catre Andrey.

-Il cheama "nimeni"? Asta imi aminteste de un banc... Spun razand.

I-am aruncat o privire ucigasa,in timp ce ma ridicam.
-Daca nu esti al nimanui,te iau eu.zambesc si il strang la piept,simtindu-l cum tremura.Si o sa te cheme...spun,asteptand sa spuna Andrey un nume.