Rainy day and a cake.

-Sigur sunt impreuna. Spun eu zambind.
-Spune-ne despre ea. Continua Leon.

-Raven,idiotule,e numai vina ta!a strigat Alexander la mine,rosu tot.
-Si eu te iubesc,fratioare!i-am strigat razand.
-Mda..Felicia e inalta,cu parul alb si lung,ca zapada proaspat cazuta si cu ochii rosiatici,exact ca sangele.Si e dragon.adauga el,cu un zambet cretin de larg.

Ma uit la Leonys.
-Ca ai lu' asta? Intreb aratandu-l pe Leon.

Alexander intra in modul "visez la Felicia,nu ma deranjati".
-Nu.spuse el,privindu-l pe Leonys.Mai frumosi,mai sclipitori si mai intensi.spuse el.

-Vorbeam de culoare. Nu-l poti compara pe sadicu' asta cu un dragon.
-Hei! Nu sunt sadic! Urla el.
-Posibil... Dar iti cam place sa ne batem.

-Nu,lui Feli nu-i place sa se bata.Alexander dadu din cap in semn de aprobare.E un dragon pacifist.a zambit larg,visator.

-Tu macar asculti ce vorbesc? Ti-am spus ca nu poti sa-i compari pastia doi. Spun pe un ton iritat.

-Bine.expresia fratelui meu se schimba intr-o secunda,redevenind rece.N-o sa-i mai compar.la naiba,devenise iar iceberg.Multumit?

-Nu asta zic... Doar ca nu poti compara pe cineva cu nebunu' asta.
-Vorbeste ala care voia sa se arunce de la etaj sa vada daca poate sa zboare. Spune Leon ca remarca.

Alexander privi sarcastic catre cei doi.Eu am privit sarcastic in directia mesei,chiar daca nu ma puteau vedea.Si eu incercasem asta.Si Alexander n-avea sa zica asta,nu?
-Se pare ca blondul e cel nebun.zise el,cu un zambet ciudat.

-Ciudat sunt. Nebun nu. Spun dand din umeri. Si daca uiti cumva, Leonys, jucam adevar sau provocare si m-ai provcat asta.
-Si tu de ce dracu ai acceptat-o? Am crezut ca o sa mori in seara aia... Spune Leon, prima data furios si apoi trist, uitandu-se in alta direcitie.

Pe Alexander il bufni rasul,odata cu mine.Si noi facuseram odata asta,si am sfarsit batandu-ne si invenindu-ne.

Enrique rase pur si simplu pentru ca i se paru amuzant schimbul de replici.
-Ah, imi aduceti aminte de cum eram cu Silverthunder cand eram mai mici. spuse el
-Mereu ajungeam sa-l bandajam pe unul din voi sau pe amandoi. spuse Alessa uitandu-se in meniu planuind desertul de mai tarziu. Silverheart ar putea sa ajunga asistenta deja din experienta cu voi.

Rad la replica Alessei.
-Si... e de bine sau de rau? Il intraba Leonys pe Enrique.

-In nici un caz de bine.a ras Alexander,in timp ce eu eram pe la jumatatea prepararii.Cezar si Teito nu s-au inteles nici ei niciodata.

Zambesc.
-Deci e de rau. Spune Leon uitandu-se la mine.
-Dar noi ne intelegem... Cateodata. Spun razand la ultima parte.

-Ei bine e bine macar in 5% din timp atunci. spuse Alessa razand.
-Aia face toata diferenta. rase Enrique.

-Cred ca e 7%. Spune Leonys zambind.
-Da, cred ca e. Sau poate chiar 8.

Cezar iesi din bucatarie si fugi la Alexander cand isi auzi numele.
-Da' tu nu te duci?intreb catre motanul roscat,vargat,al lui Alexander.
Acesta s-a ridicat alene si s-a dus pe urmale lui Cezar.
-Ohh,Teito,ti-ai miscat si tu fundul din bucatarie!a exclamat sacarstic Alexander.Hai sus,la mine.motanul i s-a urcat in brate si a tors.

-E al tau? Intreb privind motanul. E dragut.

-Ce dragut. Oh, dar nu se supara restul clientilor sa-i lasati sa se plimbe asa? intreba Enrique in treacat. Nu avea nimic cu felinele, lui ii placeau animalele.

Ajung in restaurant, Zburam de jur imprejur, cautand dupa o masa libera dar nu stiu cum se face ca imi pierdechilibrul si cad in portia de paste milanese a lui Alessa. Acu eram plina de sos, si incercand sa ies, mai mule paste, cazura pe mine, iar acum erau destul de grele, incat nu imi lasa nici o sansa sa mai pot iesi.