Ce ma fac eu cu tine?!

Leonys:

Casc. Ma dau jos din pat, ma duc la baie, ma spal pe fata si intru la un dus. Ies repede, insfac prosopul si ma infasor in el. Andrey inca doarme...
-Hei, trezirea! spun de indata ce ajung langa el, zgaltaindu-l putin.
Continua sa doarma... Hm... asta e ciudat. Acum ii observ respiratia greoaie... Ii pun mana pe frunte.
F***! Are febra. Ma duc la un sertar si scot termometrul.
-Andrey, trezeste-te. Trebuie sa-ti iau temperatura. spun, de data asta mult mai calm si mai bland.
Astept... Dar tot nu se trezeste. Ma enervez... Sper ca nu se va supara prea tare: Il pocnesc in stomac. Si da, asta a mers, s-a trezit. Dar incepe sa ma injure...
-Ho! Calm! Stai sa-ti iau temperatura.
-Ce? Hm... Ok.
Cat timp astept sa pot sa-i iau termometrul ma imbrac. Ii verific temperatura... Si simnt ca mi se face rau: 39.2. Ma asez pe pat.
-Cum d**** ai racit in halul asta?! Ce-ai facut?! Ai intrat in congelator?!
Respir adanc.
-Culca-te. Ma intorc cat de repede pot. spun in timp ce imi iau geaca din cuier si ies pe usa. Stiu exact pe cine caut. Incep sa alerg prin academie, cat de repede pot. Cand simnt ca nu mai am suflu in sfarsit o gasesc.
-Ichigo! strig dupa ea.

-Mm? Ichigo intoarse capul si se opri in mijlocul drumului. Oh, Leonys, ohayo~ spuse rozalia zambind simplu si intorcandu-se spre el.

Ma opresc cand ajung in dreptul fetei si ii fac semn sa astepte un moment sa-mi recapat suflul.
-Scuze daca te deranjez, dar nu stiam la cine sa apelez... Prosu' de fratimiu a facut 39.2.

Ichigo il privi o secunda pe Leonys cum inca respira greu dupa alergat timp in care calcula situatia.
-'kay. Am nevoie sa iau niste chestii, ne vedem la camera in 10 minute. spuse rozalia serioasa pornind deja de-a lungul holul cu pasi rapizi, aproape alergand.
*timeskip 10 minute*
Ichigo batu la usa camerei lui Leonys si Andrey.

Leonys se ridica de langa fratele sau si deschide usa.
-Mersi. zambeste catre fata.

Ichigo ii raspunse cu un zambet de 'totul va fi bine' si intra lasand rucsacul langa pat, verificand temperatura lui Andrey punandu-si palma incet pe fruntea lui. Isi retrase mana si scoase din rucsac o compresa si o punga frigorifica mica cu gheata, gheata pe care o impacheta in compresa si i-o puse pe frunte, aceasta incepand imediat sa se topeasca incet-incet.
-Andrey...ma auzi? il impunse usor in umar.

-Da... Te aud. spune baiatul, ramanand totusi cu ochii inchisi.

-Bun. Ar fi fost nasol sa-ti torn Coldrex pe gat adormit. spuse zambind. Se ridica de langa pat si merse in bucatarie sa incalzeasca niste apa pentru Coldrex.

-Deci eu tot nu am inteles cum poti sa fii atat de prost incat sa racesti in halul asta. spune Leonys pe un ton aparent suparat.
-Cu talent.
-Ma, ti-a zis cineva ca esti genial?
-Da.
-Cine te-a mintit in halul asta?

Ichigo cauta o cana prin dulap, multumindu-se cu una simpla de sticla la care ajunse, scutura continutul plicului de Coldrex in ea si turna apa fierbinte peste, starnind aburi cu miros intepator de lamaie impreuna cu un miros vag dulceag de miere. Amesteca in jur de doua minute bautura cu o lingurita apoi azvarli lingurita in chiuveta, aducandu-i cana lui Andrey.
-Poti sa te ridici? intreba Ichigo tinand cana mai mult cu manecile, frigand-o.

-Um... Da, cred ca da. spune baiatul, incercand sa se ridice... totusi, mainile nu ii sunt de niciun ajutor.
Leon ofteaza.
-Esti atat de incompetent... spune in timp ce-l ajuta pe Andrey sa se ridice, sprijinandu-l de spatarul patului.

Ichigo se aseza pe marginea patului aducand cana aproape de gura lui Andrey incercand sa n-o miste prea mult ca sa n-o verse.
-Pana la fund. spuse inclinand-o usor.

Andrey incepe sa bea medicamentul. Se simnte ingrozitor, si nu numai din cauza faptului ca e racit dar si pentru ca nu poate nici macar sa-i ajute pe altii sa-l ajute.
Sunt asa inutil...

Ichigo sprijini cana de pat cand se goli de tot continutul si il mangaie usor pe cap pe Andrey, ciufulindu-i parul umed de la compresa din care acum gheata lipsea, fiind deja topita.

Andrey zambeste.
-Mersi. spune, uitandu-se mai intai la Ichigo iar apoi la fratele sau.
-Andrey, ia zi: cum anunti tu ca nu mai poti ajunge la concertul de diseara?
Ce prost sunt! Gandeste Andrey si dintr-odata i se face si mai rau.
-Sunt distrus. Trebuie sa-mi gasesc inlocuitor...
Leonys zambeste.
-Doar imi bateam joc de tine. Ti-am gasit eu.
-Ce rau esti!
-Stiu. Mersi. Leonys zambeste, iar Andrey rade scurt.

Ichigo zambi apoi ii lua compresa punand alte cuburi de gheata in ea, obligandu-l sa se intinda la loc si i-o puse din nou pe frunte.
-O sa fi ok~ spuse ea

-Multumesc, Ichigo. chiar daca Andrey nu prea stie sa-si exprime sentimentewle, in ochii sai se vede ca este cu adevarat recunoscator.

-Nu-i nevoie sa-mi spui. spuse Ichigo uitandu-se la Andrey care aparent adormise.
-Imi place sa ajut~ spuse ea facut o figura de pisica.

Andrey zambeste. Desi nu-i place deloc situatia in care se afla e bucuros. Desi se simnte ingrozitor, se simnte mai bine ca nidiodata. De ce? Pentru ca are prieteni caruia chiar ii pasa de el. Pentru ca se simnte in siguranta printre ei. Pentru ca in sfarsit simnte ca cineva il iubeste. Ca si prieten, dar tot iubire ramane. Sub alta forma, dar tot iubire este. Baiatul inchide ochii.
Dupa ce Leonys este sigur ca Andrey a adormit spune:
-Sti? Nu ar recunoaste nici mort, dar ii place aici. Si, chiar daca inca nu sunt sigur, cred ca de tine ii place cel mai mult.

Ichigo zambi.
'E bine sa fi printre oameni care tin la tine.' Ichigo ii dadu baiatului o suvita de par de pe fata si ii verifica fruntea.
'I-a mai palit febra.' 'O sa fie inregula pana maine.' 'Daca nu...poimaine sigur.'

-Da, de asta ii place aici. Nu am prea putut interactiona cu alti oameni, puterile noaster erau prea evidente... Aici... Aici putem fi noi. Nu mai trebuie sa ne ascundem. Si in sfarsit ne-am gasit prieteni adevarati.