Laurent Luft

Laurent Luft

Varsta in anul I:-
Varsta curenta:23 (umana)/1.5 (fallen)
Familie(optional):-
Specie:Fallen
Tipul de magie manifestat:Neagra. ia forma unui fum cand nu este folosita activ. Cand este folosita activ se poate transforma in lame sau iluzii.
Bagheta (pentru cei care sunt in anul I):-
Mentiuni despre comportament(optional): Calm si indiferent in mare parte a timpului. Are tendinte de psihopat si singurul lucru care il mentine sa poata judeca este un drog pe care il ia.
Mentiuni despre posesiuni(optional): E destul de avut, datorita tutur victimelor sale.
Istoric(optional): Era noapte. Ploua. Se auzi o masina trecand in viteza la cativa metri. Baiatul deschise incet ochii. Isi duse mana la cap si simti ceva cleios. Si-o retrase si descoperii ca e sange. Se ridica buimac in fund si se uita in imprejurimile lui. Era intr-o padure iar cam la 10 metri era o sosea lata. "Ce... S-a intamplat?Unde... sunt?". Se incovoi brusc, simtind o durere puternica la nivelul stomacului iar apoi se intinse din nou pe spate, in iarba uda si rece. Isi ridica mana insangerata si o intoarse incet, pe toate partile. Vazu cu coada ochiului o pata de alb. O pana i se oprise pe mana, urmata de altele. Simti ca ceva incepe sa i se scurga pe obraji, altceva decat ploaia. "Plang, hm?" Inchise ochii. Un zambet trist i se intinse lent pe fata. Surase. "Am cazut..."
Urmatoarea zi dis-de-dimineata ploaia se oprii. "Raiul plange dupa mine doar cateva ore... Mai bine nu ar fi plans deloc." Pierdu sirul orelor pe care le statuse intins pe pamant. "Si-au batut joc de mine..." isi stranse pumnii. "Cica le pasa! Tot ce-au facut a fost sa-si bata joc de mine! Ultima data cand a cazut un inger ploaia a tinut 2 saptamani!" isi declesta incet pumnii. Se ridica si incepu sa mearga inspre strada. Urca pe sosea, dar se simti deodata zdruncinat si saltat de pe pamant, pentru a se trezi dupa aceea din nou pe acesta, doar ca acum era lungit pe jos si simtea o durere ingrozitoare in tot corpul.
Urmatorul lucru pe care si-l aminti fu ca se trezi intr-o incapere alba, bine luminata, in ceva moale si pufos. Isi dadu seama ca erau asa zisele spitale pamantesti. Dupa cateva zile il lasara sa plece. Singura problema era ca nu stia unde sa se duca. Nu stia nimic despre el, nu stia unde s-ar putea duce.
Dupa cateva zile un om incerca sa-l jefuiasca, desi nu avea nimic in posesia lui. Hotul a scos un pistol. Laurent a ramas calm. Hotul a incercat sa-l impuste, dar tragaciul era pus. Atunci a incercat sa-l loveasca pe baiat, dar acesta i-a prins mana si i-a rupt-o cu o singura miscare. Zambii cand auzii sunteul osului miscandu-se de la locul lui si tipatul barbatului. "Doare? Pot sa fac ca durerea sa dispara..." zambetul i se largi treptat pe timp ce spuse acestea si, in cateva secunde, omul era mort in fata lui.
Incet, incet, dorinta lui de a omori crestea. Uita de dorul Raiului cand vedea si auzea oameni in agonie. Asa ca incepu din ce in ce mai des sa tortureze si sa omoare... La inceput oameni, apoi incepu sa vaneze creaturile, dandu-i si satisfactia vanatorii. Traia din ceea ce gasea la victimele sale.
Toate pana intr-o zi in care nu reusii sa isi omoare prada. Fata fuse mai inteligenta ca el si reusise sa scape. A doua noapte, fata veni de buna voie, asa ca nu incerca sa o omoare. Care ar mai fi fost distractia? Fata incepu sa-i vorbeasca. Sa-l compatimeasca. Nu o putea intelege. Isi pierduse sentimentele cu mult timp in urma. Incet, incet, incepuse si el sa vorbeasca cu fata. Mai mult din curiozitate. Ajunsera sa se vada in fiecare zi, iar noaptea isi continua vanatoarea. Intr-o zi, fata il intreba de ce omoara, iar el ii raspunse rece. A doua zi, copila venise cu niste pastile si ii spuse baiatului sa le ia in fiecare noapte. Acesta o asculta. Nu dupa foarte mult timp, Laurent incepu sa uite de dorinte de a omori... Nu o mai simtea ca pe o necesitate. Dar, in continuar, de fiecare data cand vedea sange sau suferinta ceva din el tresarea, si dorinta aparea din nou... Un timp nu isi mai lua pastilele, iar in dimineata de 22 aprilie, cand se trezi, o gasi langa el pe aceea fata, rece si fara viata.
Pleca din oras. Acum isi lua pastilele zilnic, si, mai nou, gasise o metoda mai usoara de a se tine sub control: aceeasi substanta, pusa in tigari.
In continuare voia sa simnta adrenalina, dar reusea in mare parte sa se controleze. Uitase de Rai, de mirosul lui dulce, Dupa doua luni de bantuit ajunse intr-un oras numit "Snows". Si, ca orice lacat fortat prea mult, Laurent ceda. Dorinta de a omori lua din nou controlul, si din nou nu putuse sa-si omoare tinta. De data asta nu pentru ca fuse mai desteapta... Ci pentru ca ii amintea de ea... Cazu in genunchi. Isi prinse capul in maini si incepu sa planga, repetand intruna "De ce... De ce...". Era sigur ca fata fugise, dar, in schimb, se trezi cu o mana pe umarul lui "Te pot ajuta... Dar numai daca ma lasi.". Iar el o lasa. Afla numele fetei:Anna. Dupa cateva luni, baiatul intradevar isi pierduse dorinta de a omori, dar nu si partea pshihopata, care era doar ingropata in el, undeva, adanc. Daca nu si-ar fi gasit repede o ocupatie, aceasta ar fi putut reveni oricand, asa ca fata il introduse unui asa numit "Shin", director la scoala de magie din oras. Pana atunci nici nu stiuse ca acela era un oras magic. Pana la urma, recunoscand potentialul in el, Shin decise sa-l faca profesor.
Iar acum, ca profesor pe lucrul pe care il practica cel mai bine, se simnte oarecum echilibrat, prima data in acel an si jumatate de cand a cazut...
Familiar(optional)
Nume:
Specie:[nume sau/si poza]
Aspectul uman(optional): [poza]