God of all things

Coperta->
(Thanks to A.M. d'Etoile pentru ajutorul oferit mie la aceasta minunata coperta)
Dedicatii-> Primul capitol este dedicat Dracusorului .
Plot-> Povestea de dragoste si ura dintre un vampir nemilos si o damphir sensibila.

Lectura placuta!


Primul capitol - God of all things

<<Venea in fiecare noapte si se hranea din mine. Lua destul sange, din umar, saruta locul si pleca. Stiam ca se va intoarce. Intotdeauna se intorcea. Intr-un timp credeam ca eram doar o rezerva de sange care trebuia incet consumata. Dar, cum m-am gandit la asta ainceput sa ma sarute si pe buze. Apoi, cand am crezut ca ma iubeste, s-a oprit. Nu l-am inteles niciodata. Intotdeauna misterios. Intotdeauna imbracat in culori inchise. Intotdeauna tacut. Intotdeauna il asteptam intinsa pe pat, sa vina si sa ma ia.>>



Am continuat asa cateva luni de cand l-am cunoscut pana intr-o noapte cand nu a mai venit. A disparut in neant de parca l-ar fi inghitit pamantul. Si nici macar nu mi-a zis cine este. Imi zic atingand suprafata rece a geanului de la camera mea. Chiar daca ma adusese in acest palat uimitor, nu-mi dadea niciodata voie sa ies dintre cei patru pereti destinati mie. Zidurile de piatra erau la fel de reci ca inima lui. Zambea foarte rar...de fapt, nu-l vazusem niciodata zambind cu adevarat. Un zambet fortat si fals, poate. Dar numai atat si nimic mai mult. Un ciocanit usor la usa ma trezi din visare. Strig un „intra” fara sa ma dezlipesc de geam. Se apropie de mine si ma prinde de mijlocul ca de albina.



-Ce faci in aceasta noapte minunata, Anne?

-Ma numesc Annabelle d’Astuce.

-E prea impopotonat.



Spun cu un ton ironic. Ma lipeste de el si-si trece palma dreapta peste a mea, incrucisandu-ne astfel mainile. Cu stanga ma tinea langa corpul sau cam rece din cauza ca era infometat. Ma saruta usor pe gat, apoi coboara pana pe umar si din nou pe gat. Cu dintii da jos breteluta rochiei bleo pe care o purtam. Gem usor cand mana sa imi deschide snurulile cu ajutorul carora rochia imi statea pe trup. Isi pune un genunchi pe pervaz, langa mine, ca sa nu pot fugi. Dar, nu nici nu vroiam sa fug. Adoram atingerile sale si senzatia care mi-o dadeau degetele sale reci cand imi atingeau pielea fina, parca facuta din portelan. Rochia cazu usor de pe mine si el o indeparta. Cu o miscare rapida isi desfacu coada de cal in care avea prins parul mov-inchis asemeni ochilor cand nu-i era foame sau nu incerca sa-si cucereasca victimele. Podoaba sa capilara cazu si-mi atinse spatele, gadilandu-ma. Am gemut din nou si am putut observa in geamul ferestrei zambetul sau multumit. Acela era un zambet real si sincer. Continua cu mangaierile si atingerile din ce in ce mai indiscrete. La un moment dat, ma saruta pe gat si zgarie putin cu coltii sai locul acela. Acesta era un avertisment. Stiam ce urma. Stiam ca urma sa me muste. Stiam ca dupa asta urma sa plece si sa ma lase iar in intuneric singura si fara speranta. I-am prins pe bajbaite capul, aratandu-i ca doream sa ma muste si sa scap o data. Se opreste la cativa milimetri parand ca se gandeste. Imi las mainile sa-i dea drumul si sa cada pe langa mine fara viata. Cand bratele mele l-au eliberat, m-a muscat si a luat atata sange cat a avut nevoie. Dar de data asta...durea mai tare. Durea groaznic de tare. Simteam cum ceva se rupe in mine. Se opreste si ma lasa sa cad. Ma sprijin de fereastra si-l aud cum injura. Isi desface repede cureaua si ma patrunde puternic. Lacrimile pline de durere incep sa curga pe obrajii deja fierbinti. Ritmul creste si pana la urma termina cu un geamat prelung, eliberandu-se in mine. Cad pe podeua rece sleita de puteri. Printre gene il urmaresc cum se imbraca, isi pune pelaria pe cap si iese pe aceeasi usa pe care a intrat, lasandu-ma sa zac pe podeaua rece...in intuneric.



-Te urasc, Dante. Te urasc.



Murmur si incep iar sa plang. Ma durea tot corpul si simteam ca nu mai pot respira corect.