Primul Zbor

~Len~

Am cascat de mi-au trosnit falcile.Era pranz si totusi inca imi era somn.Stateam de vreo ora si jumatate in parc desenand un soi de tipa care imi tot aparea in visele din ultimele nopti si nu-mi puteam explica de ce.Citisem recent o carte cu necromanti si asta ma amuza maxim.Un inger necromant.Inger....cuvantul acela inca suna ciudat.Avea un...gust ciudat.Mi-am lasat caietul si creionul pe banca,hotarata sa incer sa o fac pentru prima oara.Sa zbor pentru prima oara.Oricat de ciudat ar suna asta.Am facut cativa pasi langa banca sa am loc sa ma desfasor.Un gand si aripile mi se deschisera.Am inchis ochii si am inceput sa-mi impun in gand sa ma ridic de la sol.Si-mi tot repetam asta,pana cand am deschis ochii si am realizat ca sunt in aer.

~ Lifaem ~

Avea aripile stranse pe langa el si arata ca o pasare uriasa. Isi legana picioarele usor plictisit, neavand ce altceva mai bun de fecaut. Se plictisea, dar nu voia sa recunoasca asta nici in ruptul caputului. Ofta si se gandi ca un mic zbor nu ar fi stricat. Isi intinse aripile si se lasa pur si simplu sa cada, pentru a plana elegant.

-Da,la dracu',da!am exclamat,al naibii de fericita totusi,bucurandu-ma ca pot sa zbor.
Era o senzatie atat de geniala,care-mi oferea atata libertate,incat nici n-o puteam descrie in cuvinte.Era indestulatoare.Am inceput sa planez usor,ca o pasare uriasa.Privind pamantul de sub mine si toti oamenii,care brusc devenisera ca niste micuti gandacei,pana cand...

Aproape ma lovesc de cineva, care nu prea o avea cu directiile. Bine, nici el nu fusese atent, din simplul fapt ca se grabea pentru numele lui Valaar. Se opri si privi urat persoana. Aripile mari si negre il pastrau inca in aer, intr-o stare d eplutire-zbor. Len? Intreba nesigur. Poate nu mai vedea bine.

Mi-am auzit numele strigat de...Lifaem.Drace,el e ultimul pe care vroiam sa ma vada in starea asta de zburator lamentabil.Am zburat pana la el si i-am zambit stangaci.
-Hei,Lifaem.Eu...aaa...scuze,n-am vrut.am dat din cap usor,incercand sa-l fac sa inteleaga.E primul meu zbor si inca nu cred ca m-am obisnuit...

Clipesc, nedumerit. Primul zbor? Intreb, neintelegand. Fac o tura in jurul ei, analizandu-i aripile. Ciudat. Credeam ca esti inger. Completez la fel de confuz. Ma opresc din nou in fata ei si incep sa framant o suvita intre degete. Nu ar fi trebuit sa fie ceva natural? Completez bucurandu-ma de libertatea ce mi-o ofereau aripile.

-Ah,pai asta e o chestie amuzanta.am zambit si mai jenata si mai rosie in obraji.Eu am descoperit de abia extrem de recent ca sunt...ca mama a fost inger.Defapt,eu sunt un soi de nephilim-stii,chestia jumatate-inger si jumatate-om.E prima oara cand le incerc propriu-zis.

Oh. Remarc, formand un "o" micut si adorabil cu buzele. Ma aplec la 90 de grade si o privesc atent. Mie mi se pare ca te descurci, Lennyyy-chan~ Zambesc si ma intorc, atingand-o usor cu aripa. Te-as provoca la o cursa, dar...

-Dar risc sa ma lovesc de tine,sa imi impleticesc aripile cu ale tale si sa ajungem doi ingeri cazuti.
Holy mother of-...chestia asta sunase prea poetic,prea romantic si prea batator la ochi.Insinuarea care o facusem avea sens pentru mine.Eu-fraiera care il placeam dar nu-i spusesem niciodata.Dar probabil el ar considera-o doar un joc de cuvinte.

Chicotesc. Nu. Nu se va intampla asta. Eu sunt pro, promit ca te evit. Alt chicotit, ceva mai vesle si mai plin de viata decat primul. Nu-ti face griji, ingeras. Asta ar fi trebuit sa-mi spuna ea mie, nu invers. Dar eu mereu fusesem ingerul negru care proteja lumea.

-Bine,domnule Pro.am ranjit.Daca te inving,imi ramai dator cu ceva.
Am spus si am tras aer in piept.Speram ca blestemata de rochie sa nu-mi stea in cale.Am reusit sa imi impun sa zbor repede si sa-l inving pe Lifaem.Simteam nevoia sa-l inving.

Cu ce? Un sarut? Un inel de logodna? Din cateva miscari delicate din aripi ajung langa ea, in rand. Si daca eu voi castiga? Intreb doar pentru a fi sigur ca nu avea sa ma insele la bani la sfarsit.

Un sarut?Holy sh...t...aia da premiu.Dar m-am abtinut si nu am rosit.Sau cel putin asa speram.
-Habar nu am.Poti sa-mi ceri destul de multe,cred....am spus,pregatindu-ma sa o plec intr-un soi de sprin.

Bine, ingeras. Vedem la sfarsit. Ii zic sincer, cu un zambet ce era ca si semnatura mea. Imi scutur putin aripile. Cateva pene cad, dar le ignor. Unu...Doi...Tre--

Am tasnit ca din pusca,ca si Lifaem de asemenea.Pe o parte destul de lunga a cursei,am reusit sa fiu odata sau de doua ori in fata lui.Dar inutil,tipul era un zburator al naibii de experimentat si pe mine aproape ca ma omora lipsa mea de cunostinta.Cand am terminat circuitul gafaiam de parca alergasem un maraton.
-Bine...ai...castigat...am gafait,privindu-l.

Imi trag sufletul putin. Imi scutur ar aripile si mai multe pene cad. Oftez. Si? Care e premiul meu? Intreb si o scanteie jucausa imi apare in ochi, dandu-mi un aer pueril. Imi trec degetele prin par, arogant.

Aproape ca am marait la el.Imi displacea maxim faptul ca pierduse.Acum putea sa-mi ceara orice.Sincer,cred ca ma bucur mai tare ca a castigat el,ca eu habar n-am ce i-as fi putut cere.O gama destul de variata de chestii aveam in fata,dar totusi...nu-mi venea nimic in cap.
-Pai...habar n-am.am ridicat din umeri,scuturandu-mi putin aripile mari si negre.Cere-mi ceva ce-ti pot da.

Zambesc, iar ranjetul devine un chicotit cu influente feminine si in cele din urma un ras aproape isteric, dar sincer. aripile imi tremurara impreuna cu parul batut de vant. Esti...atat de amuzanta. Ii zic inca zambind. Ii ciufulesc parul. Imi esti datoare. Cand o sa am nevoie...

Cand vei avea tu nevoie de ajutor?Am intrebat mental,sarcastica.Sincera sa fiu,nu cred ca as fi putut sa il imboldesc la mai mult,dar am zambit cand mi-a ciufulit parul.Era asa un gest...normal,banal,dar totusi,ne impingea intr-o prietenie adorabila.Care speram sa n-o stric eu cu gura mea mare si cu aberatiile despre ce simteam pentru Lifaem.
-Macar lasa-ma sa fac eu cinste cu inghetata.am zambit.

Nu! Astfel o sa fim chit si nu vreau. O sa am nevoie de tine. Se intoarse cu spatele, ca si cum nu voia sa spuna urmatoarele cuvinte. Candva, in vreo noapte de iarna cand voi fi prea singur, sau intr-o zi de vara cand caldura ma va coplesi. Mereu o sa fie un moment cand o sa am nevoie de tine, Len. Isi scutura aripile, usor umilit de propriile vorbe. Imi pare rau. Spuse si se lasa in jos, pentru a ateriza.

Stai.Lifaem spusese ce?Ok,am ridicat o mana in aer,parca vrand sa il opresc,dar el a fost mai rapid ca mine.Habar nu aveam la ce se referise-bine,mint,stiu la ce se referise,dar nu eram sigura ca intelesesem bine.Ba intelesesem.La naiba cu creierul meu.Am aterizat langa el,privindu-l.
-Nu-i nevoie sa iti ceri scuze,chiar nu e.am spus,zambind slab.Habar nu am daca am inteles bine,sau daca e o idee buna sa o zic,dar sa stii ca e reciproc.am spus,transformandu-ma inapoi in tipa bruneta cu ochi albastri,haine casual si fara aripi.

La ce te referi? Intreba, fara sa se gandeasca vreo secunda macar dintr-o perspectiva mai pervers.a Era ica inocent, nu virgin, dar inocent. Multe astfel de subtilitati a limbii erau inca necunoscute pentru el. Noroc cu Helly, care il mai ajuta. Isi stranse aripile si acestea disparura, lasand alte pene in urma. Le privi critic, vrand sa le distruga doar cu atat.

-Ai zis ca mereu ai momente in care ai nevoie de mine...am spus eu,atintindu-mi privirea in jos.E o prostie ce fac acum.O prostie uriasa.Trebuie sa tac.Si eu simt asta destul de des.Asta e problema.Nu vroiam sa-ti spun pentru ca nu vreau sa stric prietenia care o am cu tine si cu atat mai putin sa-ti fiu un ghimpe in coaste.

Clipi, usor nedumerit. Eu...uh...eu....nu. Clatina din cap, cu o expresie de pura teroare in ochi. Nu pot. reusi sa spuna, in disperarea sa de a scapa de oric se apropia cu atata de el. Nu er ain stare de o relatie, nu era in stare sa iubeasca si ar fi ranit-o inutil pe bruneta. Nu voia sa fie injurat si blestemat dupa.

L-am privit negand.Mi-am adus aminte de exercitiile mele in oglinda de a nega.Am izbucnit intr-un ras isteric si mniacal care ma linistea.La un moment dat cred ca am inceput sa rad de propriul meu ras.Faptul ca Lifaem n-o putea face,nici chiar pentru mine,nu era o chestie de care sa fiu surprinsa.Anticipasem intr-un fel asta si ma resemnasem.Acceptasem refuzul.