Primul Zbor

Nu. Nu asta...nu am vrut... Incepu sa rada si il facu sa bata in retragere, descurajat complet. se imbratisa cu o mana si se intoarse pe calcaie. Nu...nu mai conteaza. Reusi sa spuna din nou, vocea tremurandu-i teribil. Auzi absent cum telefonul ii suna, cu melodia pentru Helly, dar ignora. Incepu sa mearga incetisor, apoi alerga.

Am inceput sa alerg dupa el.Hei,nu ma respingi si dupa fugi de nebun,nu?
-Hei,Lifaem!l-am prins de mana si l-am oprit.Daca nu la aia te-ai referit,atunci la ce?am intrebat,privindu-l drept in ochi.Povesteste-mi.Spune-mi.ultimele doua cuvinte ajunsesera sa fie niste soapte speriate.

Buzele ii tremurara, dar niciun sunet nu iesi. tacerea se asternu intre ei si Lifaem. Nu stia ce sa spuna. Vede ain ochii ei distrugere si suferinta, vedea lacirmi si sange si toate erau din cauza lui. Clatina din cap, dar stransoarea ei pe bratul sau era mult prea pregnanta pentru a fi ignorata. Nu...nu te-am respins. Doar...nu pot...nu sunt in stare de o relatie.

Vedeam in ochii lui frica.Tentatie.Nesiguranta.Poate ca nu se prinsese ca eu ma resemnasem pentru ceea ce-mi spusese.Am decis sa-l imbratisez.Acolo,in mijlocul drumului,strans si calduros.Cand i-am dat drumul,i-am spus.
-Spune-mi de ce.

De ce ce? Intreba timid si confuz. In acel moment, parea un copil mai mare, cu parul lung si gata sa planga fara sa aiba un motiv serios.

-De ce nu poti?am intrebat din nou,incercand sa-l fac sa inteleaga ce vroiam eu sa stiu.
Sincer?Vroiam sa stiu.Si mai sincer?Imi era al naibii de frica ce as putea afla.Dar eram multumita sa stiu motivul pentru care el nu putea sa ma iubeasca.

O sa mori! aproape tipa si-si acoperi imediat gura. Se smulse din stransoare, se intoarse si-si lua imediat zborul, chiar daca aripiel sale lasasera in urma prea multe pene si fulgi. Nu era bine deloc.

-O sa ce?am intrebat,ramana pe loc si prostita.
Brusc,mi-am pierdut toata necesitatea de a afla raspunsurile.Nu vroia sa mi le dea,asta era clar.Dar puteam sa accept si asta.In schimb m-am intors la caietul meu cu schite si am inceput sa desenez,si sa plang in liniste,fara suspine.

Lifaem ateriza langa un lac, si se clatina imediat. Isi pierdea abilitatile de a zbura si propria identitate. Isi scutura aripile. O gramada de aripi cazura si dreapta statea intr-o pozitie ciudata. Ofta.

Bine.Ai dreptate,creier idiot.Nu pot sa-l las sa plece asa.Mi-am dat ochii peste cap si am luat din nou infatisarea mamei de inger si am incercat sa zbor drept,fara sa ma izbesc de nimic.L-am gasit pe Lifie in scurt timp,langa un lac.Am incercat sa cobor silentios si am reusit.Cand m-am transformat inapoi in om s-a auzit doar un sunet abia perceptibil.
-Deci,de ce fugi?l-am intrebat,inca odata.

Umerii ii tremurau usor de la suspinele mute. Nu avea nici lacrimi pe care sa le lase sa curga. Era singur si plangea, din motive ciudate stiute doar de el. Aripile il protejau de orice se apropia de el. Tresari si se ridica atat de brusc ca isi pierdu echilibrul si cazu in lac.

M-am aruncat dupa el.Apare era calduta,dar aveam haine prea..grele? pe mine.L-am prins la fix pe Lifaem si l-am tras sus.Ok,spusesem ceva gresit,dar fusese neatent.Am inteles atunci ca era ceva mai...mare? la mijloc intre respingerea lui si sentimente.
-Hei,esti ok?l-am intrebat,asezandu-l pe spate,pe iarba.

Trase aer in piept, si asta il facu sa tuseasca putin si sa scuipe apa inghitita din greseala atunci cand isi retrase aripile. Sigur ca sunt bine! Am cazut in apa, nu in ultimul strat al Iadului! Se rasti putin, enervat. Era ud, era ud, mirosea a caine ud si arata ca un caine us. Hainele negre ii erau lipite de corp, reliefandu-i muschii de pe brate si piept, punandu-i in evidente cele mai de pret bijuterii si facandu-l sa arate ca un star porno. 
 

M-am dat putin mai in spate,ignorad privelistea aproape...ilegala care mi se intinse in fata.Am privit in jos si m-am simtit...jignita?Nu cred.Oripilata?Poate.Suparata?Cred ca da,caci incercasem sa ajut.
-B-bine.am spus,ridicandu-ma,storcandu-mi coltul bluzei.Daca n-ai chef sa conversezi,dar sa faci pe tipul care se rasteste,eu am plecat.Mai vorbim,Lifaem.am spus pe un ton suparat,luand-o spre padure.

Nu voise sa o jigneasca, dar toata acea drama "ah, esti bine? Ti-ai rupt o unghie" il enervase teribil si el nu era genul. El se descurcase mereu singur. Nimeni nu-l mai ajutase, nu-si mai facuse griji pentru el. Bine...tatal sau si Isioth nu se puneau la socoteala. Ofta, din tot sufletul. Prea multe sentimente se invartisera in jurul lui in acea zi. Era coplesit, atat de coplesit ca nu reusi sa se ridice.